Las aici impresiile unui bun prieten cunoscut recent, împreună cu care am depănat trăiri și am împărtășit din plin emoția regăsirii de sine. De altfel, și imaginea mea de aici este o întruchipare concepută de el.

"Rianna... Cu o copilărie umbrită de tristețea născută din nevoia oarecum reală de afecțiune pe care nu o vedea la părinții ei, flămândă fiind de o normalitate sentimentală, ea a acoperit această nevoie cu ce a descoperit prin paginile romanelor de dragoste... Evident că acestea nu aveau cum să umple acel gol imens și, astfel, a devenit, cu fiecare nouă carte citită, o prizonieră a poveștilor nuanțate care îi aduceau un dram de alinare iluzorie. În căutarea acestei fericiri fictive s-a aruncat într-o căsătorie total nefuncțională, o colivie narcisică care îi zdrobea aripile dornice de a se înălța pe tărâmul iubirii. După ani de carbonizare emoțională, divorțul a venit precum ceva firesc, fiind parcă jarul purificator, iar din cenușa acestei experiențe, ea a renăscut asemenea păsării Phoenix. Cu penele toate vibrând de dorința de împărtășire, cu inima smerită dar debordând de dragoste, înțelepciune și forță, a lăsat aripile ființei sale să se exprime. Adicția o dată înțeleasă, acceptată și îmbrățișată își recompensează gazda cu darul onestității, al autenticității și al pasiunii. Trăirile ei și lecțiile primite redate în cuvinte ard acum prin adevărul adus la suprafață de durerea transformată alchimic în frumusețe sufletească. O inimă încercată dar care, deschisă fiind, este asemenea unei pâini frânte, caldă-aburindă, perfect rumenită, pusă pe masă pentru a încânta cu splendoarea aromei ei pe toți cei care se află la un punct de cotitură și au nevoie să fie chemați pe un alt drum. Nutresc, așadar, speranța că povestirile ei să fie, așa cum au fost și pentru mine, un far pentru cei care se simt pierduți, să fie o dovadă că, din ruinele trecutului, poate renaște oricând o viață nouă, plină de sens. Cu multă recunoștiință și apreciere!" - Mircea